America Latină nu este tocmai destinaţia predilectă de vacanţă a turiştilor. Cele două motive care stau la baza acestui fapt sunt necunoaşterea frumuşetilor unice din sudul continentului american, dar şi zvonurile referitoare la nivelul ridicat al infracţionalităţii de prin aceste locuri. Dacă în cazul siguranţei, situaţia este discutabilă, în ceea ce priveşte ofertele de vacanţă şi posibilităţile exotice propuse vizitatorilor de America Latină, toată lumea ar trebui să îşi facă timp pentru o documentare riguroasă, care – garantat – va destrăma orice urmă de ezitare.
Regiunea Peten, Guatemala
Imbarcaţi-vă într-una dintre cursele aeriene internaţionale directe spre Flores, pentru a explora această regiune magnifică. De la străzile pavate cu bolovani ale Floresului colonial, până la impozantele ruine mayaşe din Tikal, Peten oferă o alternativă accesibilă şi sigură pentru toţi vizitatorii Guatemalei. În zilele caniculare de vară, se pot face băi revigorante în apele clare ale Lacului Peten Itza sau drumeţii spre şi prin peşterile Ak'tun Kan. Ca un amănunt picant al vacanţei, asiguraţi-vă că încercarţi un strop din minunata salsa chiliană Habanero, specialitate locală.
Salar de Uyuni, Bolivia
Cel mai mare deşert de sare din lume se află în Bolivia şi oferă unul dintre cele mai inedite peisaje ale Pamantului, precum şi un spectacol unic. Salar de Uyuni acoperă o suprafaţă totală de 12.000 de kilometri pătraţi, iar stratul de sare din centrul acestei întinderi atinge o grosime de peste 10 metri, situaţie ce conduce la crearea unei efect de tundră salină. În sezonul estival, platourile de sare sunt complet netede şi uscate, dar în sezonul umed, deşertul se acoperă de un strat subţire de apă, prin care se poate însă merge cu maşina. Merită, deci, închirierea, pe durata unei vacanţe, a unui vehicul de teren pentru explorarea împrejurililor şi mai ales cazarea la un hotel complet făcut din sare. Cei mai mulţi dintre noi, în mod cert, nu vom merge vreodată pe Lună dar, la Uyuni, ne vom putea considera destul de aproape de aceasta experienţă.
Bocas del Toro, Panama
Pentru cei care sunt mai retraşi şi detestă hoardele de turişti tipice unor destinaţii exotice precum Costa Rica, sau preferă, pur si simplu, o vacanţă mai liniştită şi izolată, Panama s-ar putea dovedi alternativa ideală. Bocas del Toro este un mic arhipelag de lângă coasta vestică a acestei ţări sud-americane. Izolată şi cu un acces dificil chiar şi astazi, regiunea a permis culturilor indigene si vest-africane să înflorească aici de-a lungul secolelor. Limbile engleza şi creola se aud, de obicei, mai des aici decat spaniola. Pentru o evadare în liniste, plaja cunoscută sub denumirea de Red Frog este o opţiune foarte potrivită, la fel cum sunt şi şedintele de snorkeling pe lângă recifuri. Un singur avertisment: locul creează dependenţă şi o zăbovire prea îndelungată s-ar putea transforma în mutare definitivă.
Jalisco, Mexic
Cei mai mulţi turisti vin aici pentru plajele din Puerto Vallarta, a căror frumuseţe este incontestabilă. Dar dacă plajele nu sunt neapărat prioritatea numărul unu pentru voi, atunci centrul istoric Gadalajara, pe lângă clădiri impresionante şi muzee, vă ofera bucate, băuturi şi muzică tradiţionale - Vechiul Mexic în cea mai pură formă a sa. Nici turul distileriei Jose Cuervo, în cadrul căruia se fac degustări gratuite, nu este de neglijat. De asemenea, la Jalisco, se pot vizita plaje destul de libere, precum Barra de Navidad, La Manzanilla si San Patricio.
Rio de Janeiro, Brazilia
Fondat în secolul al XVI-lea ca fortificaţie împotriva piraţilor francezi care prădau rutele comerciale portugheze, Rio a devenit, în timp, unul dintre acele locuri ale căror simple denumiri sunt imediat asociate cu nopţi tropicale de vis, ritmuri latine senzuale şi femei frumoase. Ceea ce Rio de Janeiro chiar reprezintă, în bună măsură. Experienţe unice şi trăsături emblematice pentru acest loc sunt atmosfera din timpul Carnavalului organizat anual în "cidade maravilhosa" (oraşul magnific), împreună cu plajele Impanema şi Copacabana şi cu zborul panoramic, efectuat cu elicopterul în jurul Muntelui Sugarloaf. Toate merită din plin atenţia turiştilor. Din nefericire, Rio are o reputaţie pătată de crime şi infracţiuni de tot felul. Vizitatorii ar trebui, aşadar, să fie precauţi, atunci cand vizitează oraşul, dar nu ar trebui nici ca acest renume răufamat să îi împiedice să meargă la Rio.
Torres del Paine, Chile
În vârful sudic al Lumii Noi, în Patagonia Chiliana, se întinde Parcul National Torres del Paine. O vizită aici i-ar putea lăsa pe turişti cu impresia că au ajuns la capătul Pământului şi că, dacă ar fi suficient de nebuni să facă un pas mai departe, s-ar prăbuşi într-un abis infinit. Parcul natural este "casa" mai multor lacuri, gheţari, munţi şi dealuri. Zona e, cu certitudine, un obiectiv de vizitat pentru amatorii activităţilor de exterior şi în natură, dar oferă şi altceva, nu tocmai uşor de descris într-o broşură turistică. Undeva, între liniştea caracteristică ce pluteşte în aer, rocile semeţe înconjurate de ceaţă şi zăpadă, şi marşul etern şi inexorabil al gheţii glaciare, călătorul va experimenta impresia că este martor la însăşi zorii creaţiei - sentiment, cu siguranţă, unic şi extraordinar.
Buenos Aires, Argentina
Tango, Madonna şi nazişti ascunşi: acestea sunt elementele aflate în câmpul general de cunoaştere al celor mai mulţi oameni cu privire la imensa metropolă argentiniană. Nemailuâd în calcul pregnantul aer european al locului, Buenos Aires este convenabil, financiar vorbind, are restaurante de clasă mondială, viaţă de noapte trepidantă, vinuri bune şi artă rafinată. Se găsesc, aici, scene uriaşe, pe care se cântă muzică rock si hip-hop, o industrie de moda renumită la scară internaţională şi o majoră diversitate culturală născută din faptul că oraşul este capitala unei naţiuni de imigranti. În plus, spre Buenos Aires se poate zbura direct, din SUA, Europa şi Australia, la preţuri rezonabile.
Insulele Galapagos, Ecuador
Arhipelagul Galapagos a fost revendicat de Republica Ecuador în 1832. Trei ani mai târziu, renumitul Charles Darwin vizita insulele şi avea să pună bazele celebrei şi controversatei Teorii Evolutioniste, care a triumfat şi stârnit controverse, până în zilele noastre. Pentru oricine va merge în Galapagos, va fi uşor de înţeles motivul pentru care omul de ştiinţă a selectat acest loc. Broaşte ţestoase uriaşe, lei de mare, pinguini, albatroşi şi nenumărate alte specii rareori văzute în altă parte pot fi observate în libertate, în lanţul relativ mic de 19 insuliţe. Se recomandă programarea şi organizarea cu atenţie sporită a vacanţei aici, deoarece biosfera delicată a locului impune restricţii justificabil de severe.
Parcul National Jau, Brazilia
Amazonia. Vastă, dincolo de cuprindere, izolată şi tragic de delicată. Acoperind Brazilia, Columbia, Ecuador, Venezuela, Bolivia, Peru, Surinam, Guyana si Guiana Franceza, selva amazoniană reprezintă una dintre ultimele frontiere ale naturii sălbatice în toată splendoarea ei... şi dispare cu repeziciune. Există multe puncte de acces în regiune, iar unul dintre cele mai bune se află lângă Manaus, în statul brazilian Amazonas. De aici, se urmează o linie dreaptă de 200 de kilometri până în Parcul National Jau, înscris în Patrimoniul Mondial Unesco. Tropical, constant umed şi cămin al numeroase specii de delfini, peşti, păsări, crocodili, ţestoase, maimuţe, jaguari, tapiri şi insecte, parcul poate fi explorat pe apă, cu barca, de către aventurieri sau pe jos - pentru "sinucigaşi". Turistul poate adormi într-un hamac, înconjurat de chemarea sălbăticiei, fiind recunoscător că a avut onoarea de a privi splendoarea acestei minunate comori ecologice înainte de a fi dispărut definitiv.
Machu Picchu, Peru
Imperiul Inca a fost, cândva, stăpânul suprem al neospitalierii munţi peruani. Remarcabil, incaşii au construit oraşe în întregime din piatră fără ajutorul cimentului şi au realizat reţele complexe de drumuri de-a lungul coamei Anzilor, drumuri încă practicabile şi astazi. Cel mai faimos dintre acestea este Camino del Inca, sau Traseul Incas. Se recomandă angajarea unui ghid pentru a întreprinde o călătorie de patru zile din Cuzco spre Machu Picchu, cândva o măreaţa fortăreaţă incaşă. Dacă altitudinea devine o problemă pentru turişti, aceştia pot mesteca nişte frunze de coca (da, aici este legală şi nu, nu este tocmai cocaină), în timp ce se desfaţă cu unele dintre cele mai uluitoare panorame pe care le are de oferit Emisfera Vestică. Trecerea prin Poarta Soarelui, în timp ce ceaţa dimineţii se ridică încet peste oraşul antic, cu mult înainte de sosirea autocarelor din Cuzco, poate da sentimentul că Machu Picchu a aşteptat acolo, sute de ani, special venirea ta, călătorule.
